30 noiembrie 2011

Exista oameni... si Oameni.

Exista oameni care se multumesc cu foarte putin, pentru care orice firmitura este un adevarat festin. Si exista oameni care vor fi vesnic nemultumiti, oricat de multe ar avea.

20 noiembrie 2011

IARna...

L: "Miroase a iarna... a iarna la Constanta, la Bucuresti nu miroase asa!"

Fiecare cu semnele lui...
Iarna mea e prevestita de o cana cu vin fiert si de Cantece de semineu. Sper totusi sa nu vina, cu tot alaiul, pana luni, cand imi iau cizmele de la modificat! :) Alta iarna, alta moda, alt mod, alt mood...


13 noiembrie 2011

Sa nu ceri niciodata nimic!

Altfel nu vei primi niciodata nimic... cu adevarat. Si nici nu vei putea sa o faci cu bucuria cuvenita. Si putine lucruri intrec sau macar se apropie de acea bucurie de a primi.
De a primi un email cu o poza cu rasaritul de soare surprins intr-o dimineata de toamna de la etajul 8 al ferestrei unui apartament. Sau un telefon care te intreaba tu ce ai alege, Gluma sau Razboi? (a se citi Kundera sau Katzenbach). Sau un telefon de la un concert Pasarea Colibri, doar sa poti asculta si tu "Tristeti provinciale" sau "Miruna" in direct. Sau o invitatie la o cafea. Sau o propunere de a pleca la munte cateva zile. Sau un zambet.
Sau orice altceva. Mai mic sau mai mare. Dar asa, pur si simplu, neconditionat. Fara motiv, fara scop. Necerut, chiar neasteptat sau nesperat. Nu poate fi decat nemaipomenit, chiar daca uneori (in aparenta) neinsemnat!
Asadar, nu cere si ti se va da!... daca stii sa astepti. Altfel decat batand din picior si stand cu mainile in san si ochii pe ceas.

Daca Timpul ar avea frunze, ce Toamna!...

(un mic dar pentru A. si pentru I. , care mi-au inspirat gandurile si randurile de mai sus)

06 noiembrie 2011

Imprumuturi fara dobanda!

Facand azi putina curatenie (nu neaparat de toamna), am dat peste o serie de lucruri care nu imi apartin, lucruri pe care le-am imprumutat in diverse ocazii de la prieteni... un rucsac, un aparat foto digital, un tricou, un vas de bucatarie, o carte... Ar cam fi cazul sa le inapoiez proprietarilor de drept. Norocul meu ca sunt imprumuturi nepurtatoare de dobanda! :) Sa fi fost cumva si nerambursabile si sa nu stiu eu? Nu de alta, dar nu m-a sunat nimeni sa ma anunte ca am vreo restanta neachitata! :)

16 octombrie 2011

Darurile Toamnei (reloaded) :)

Desigur, acea fata a lor care poate fi observata cu ochiul liber si care poate incapea intr-o fotografie. Partea nevazuta, stati fara grija, a incaput cum nu se poate mai bine si mai frumos la mine in suflet! :)

Obisnuiesc sa primesc cu mare bucurie toate darurile (vietii), chiar daca acest lucru nu reusesc sa il exprim intotdeauna prin cuvintele, gesturile sau reactiile potrivite la momentele potrivite.

Unele daruri sunt stiute, dar asteptate cu mult drag... Altele sunt surprize dintre cele mai nebanuite si mai placute... Cateva, trebuie sa recunosc, mi le fac cu mana mea... Si ar mai fi acele daruri care nici macar nu stiu ca au fost astfel privite si primite! :)

Ca o adevarata balanta, desigur ca alternez placerea de a primi cu aceea de a oferi la randul meu daruri... care nu e totuna cu a cumpara cadouri la niste date calendaristice fixe si festive! ;)

Dar ajunge atata introducere :)

Later edit:

18 septembrie 2011

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt...

Este bine sa mergi in locuri noi, dar este minunat sa revii din cand in cand in locul in care cineva stie deja ce cafea vei comanda.
Este bine sa intalnesti si sa cunosti oameni noi, dar este grozav sa iti bei uneori cafeaua cu acelasi om dupa ani si ani.

29 august 2011

A mai trecut un an, un timp, un anotimp...

Sfarsitul de vara imi aduce de fiecare data un soi de nostalgie, insa deopotriva o stare de bine... care alunga depresiile specifice schimbarii anotimpurilor :) Si ce daca vine toamna? Am o multime de motive sa nu (ma) plang si sa zambesc:

...pentru ca acum ma bucur cu adevarat de fiecare raza de soare sau baie in mare, de fiecare plaja, caci oricare dintre ele ar putea fi ultima din aceasta vara.
...pentru ca odata incheiat sezonul estival, ma voi putea plimba linistita pe plaja, fara alti martori in afara de cer si de mare. (si uneori A.)
...pentru ca imi plac emotiile de toamna.
...pentru ca mi-e dor de doua vorbe la o cana cu vin.
...pentru ca viata pseudo-culturala a orasului isi recapata pulsul, slab asa cum este el, dar cel putin iese din coma profunda de peste vara.
...pentru ca vara nu a trecut degeaba, a lasat ceva urme, pe trup si in suflet, cateva amintiri placute sa imi tina de cald in sezonul rece.
...si nu in ultimul rand, pentru ca orice sfarsit (de vara) inseamna un nou inceput (de toamna) !

(lista ramane deschisa, motivele se inmultesc... si se impart cu cei dragi :)


Si ca veni vorba de cei dragi, sa le multumim, sa le multumim pentru zilele (de vara si nu numai) care incep cu o cafea si o poza precum:


15 august 2011

To be or not to be...happy?



Cand suntem fericiti 
incepem sa nu mai vedem lucrurile clar? 
Sau cand nu mai vedem lucrurile clar 
incepem sa fim fericiti?

13 august 2011

You.Rock.


"Nimic nu se construieste pe piatra, totul se construieste pe nisip, dar trebuie sa construim ca si cand nisipul ar fi piatra."  (Jorge Luis Borges)


Aparent off-topic,
in realitate nimic nu putea sa fie mai potrivit acum decat:




Alte clipe (ne)traite, acelasi epilog...
pentru tine nisipul a devenit prea devreme piatra.