Fara Subiect si Predicat…

Unde?
Acolo unde pasii nu mai lasa urme.
Acolo unde se aude numai tacerea…si marea.
Acolo unde totul se destrama inainte de a incepe, la prima adiere de vant, la trecerea primului val, la ivirea zorilor…

Cand?
Cand tot ce nu a inceput este pe cale sa se sfarseasca.
Cand se comunica prin taceri mai mult decat prin vorbe.
Cand paleste si ultima raza de soare.
Cand cuvintele capata mai multe intelesuri.
Cand lucrurile simple devin greu de facut…

Cat?
Pana cand viata ne va desparti.
Pana cand ferestrele sufletului se vor inchide din nou.
Pana cand luna va tine de sase.
Pana cand tacerea va fi rupta de primul tipat de pescarus.
Pana cand castelul de nisip va fi luat de apa.
Pana cand timpul si valurile vor sterge si ceea ce nu vrem sa fie sters.
Pana cand vom inchide paranteza.
Pana cand acel „je ne se quoi” se va transforma in „je ne sais pas ”.
Pana cand cuvintele vor incepe sa minta.
Pana cand voi putea tine ochii inchisi…

Cum?
Real ca un vis.
Dureros de lucid.
Placut de confuz.
Un pic sarat.
Ca o ploaie calda, vijelioasa si scurta de vara, care te ia mereu prin surprindere, pentru ca incepe si se opreste cand nici nu te astepti…




Si mai ales De ce?
Pentru ca fiecare vede lumea altfel.
Pentru ca mai am lacrimi de varsat.
Pentru ca e mare lucru sa ai pe cine trada.
Pentru ca ar fi regretabil sa avem regrete.
Pentru ca viata se conjuga la prezent.
Pentru ca m-am saturat de atat amar de dulce.
Pentru ca este atat de usor sa cazi in capcana.
Pentru ca uneori totul e bine cand incepe cu bine.
Pentru ca se poate si mai rau decat atat.
Pentru ca uneori trebuie sa pui degetul ca sa simti ca te arde.
Pentru ca unele lucruri se iarta, dar nu se uita.
Pentru ca este prea tarziu ca sa fie prea devreme.
Pentru ca noaptea nu te ard razele soarelui.
Pentru ca lucrurile inseamna ceea ce vrem noi sa insemne.
Pentru ca nu totul este numai alb sau numai negru.
Pentru ca e greu sa suspectezi totul.
Pentru ca nu va fi nimeni sa scrie povestea despre cum ar fi putut sa fie.
Pentru ca fericirea nu are grade de comparatie.
Pentru ca ce frumoase sunt lucrurile la inceput!
Pentru ca nu e bine, dar nici rau.
Pentru ca nu e simplu, dar nici complicat.
Pentru ca orice flux are un reflux.
Pentru ca perfectiunea e subiectiva.
Pentru ca fluturele traieste o singura zi.
Pentru ca unele lucruri sunt adevarate chiar daca crezi in ele sau nu.
Pentru ca nimeni nu imi poate lua amintirile frumoase.
Pentru ca altfel puzzle-ul nu ar fi intreg niciodata.
Pentru ca cea mai simpla minciuna e adevarul insusi.
Pentru ca azi e mai bine decat maine.
Pentru ca azi nu e mai rau decat ieri.
Pentru ca lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi.
Pentru ca exista un strop de fericire in orice nefericire.
Pentru ca este prea devreme pentru pareri de rau tarzii.
Pentru ca un ochi rade si celalalt zambeste.
Pentru ca nu mai e nimic de spus.
Pentru ca nu mai e nimic nespus…


Poate doar ca sunt in stare...de ebrietate...sentimentala!