A mai trecut un an, un timp, un anotimp...

Sfarsitul de vara imi aduce de fiecare data un soi de nostalgie, insa deopotriva o stare de bine... care alunga depresiile specifice schimbarii anotimpurilor :) Si ce daca vine toamna? Am o multime de motive sa nu (ma) plang si sa zambesc:

...pentru ca acum ma bucur cu adevarat de fiecare raza de soare sau baie in mare, de fiecare plaja, caci oricare dintre ele ar putea fi ultima din aceasta vara.
...pentru ca odata incheiat sezonul estival, ma voi putea plimba linistita pe plaja, fara alti martori in afara de cer si de mare. (si uneori A.)
...pentru ca imi plac emotiile de toamna.
...pentru ca mi-e dor de doua vorbe la o cana cu vin.
...pentru ca viata pseudo-culturala a orasului isi recapata pulsul, slab asa cum este el, dar cel putin iese din coma profunda de peste vara.
...pentru ca vara nu a trecut degeaba, a lasat ceva urme, pe trup si in suflet, cateva amintiri placute sa imi tina de cald in sezonul rece.
...si nu in ultimul rand, pentru ca orice sfarsit (de vara) inseamna un nou inceput (de toamna) !

(lista ramane deschisa, motivele se inmultesc... si se impart cu cei dragi :)

Si ca veni vorba de cei dragi, sa le multumim, sa le multumim pentru zilele (de vara si nu numai) care incep cu o cafea si o poza precum: