Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt...

Este bine sa mergi in locuri noi, dar este minunat sa revii din cand in cand in locul in care cineva stie deja ce cafea vei comanda.
Este bine sa intalnesti si sa cunosti oameni noi, dar este grozav sa iti bei uneori cafeaua cu acelasi om dupa ani si ani.

A mai trecut un an, un timp, un anotimp...

Sfarsitul de vara imi aduce de fiecare data un soi de nostalgie, insa deopotriva o stare de bine... care alunga depresiile specifice schimbarii anotimpurilor :) Si ce daca vine toamna? Am o multime de motive sa nu (ma) plang si sa zambesc:

...pentru ca acum ma bucur cu adevarat de fiecare raza de soare sau baie in mare, de fiecare plaja, caci oricare dintre ele ar putea fi ultima din aceasta vara.
...pentru ca odata incheiat sezonul estival, ma voi putea plimba linistita pe plaja, fara alti martori in afara de cer si de mare. (si uneori A.)
...pentru ca imi plac emotiile de toamna.
...pentru ca mi-e dor de doua vorbe la o cana cu vin.
...pentru ca viata pseudo-culturala a orasului isi recapata pulsul, slab asa cum este el, dar cel putin iese din coma profunda de peste vara.
...pentru ca vara nu a trecut degeaba, a lasat ceva urme, pe trup si in suflet, cateva amintiri placute sa imi tina de cald in sezonul rece.
...si nu in ultimul rand, pentru ca orice sfarsit (de vara) inseamna un nou inceput (de toamna) !

(lista ramane deschisa, motivele se inmultesc... si se impart cu cei dragi :)

Si ca veni vorba de cei dragi, sa le multumim, sa le multumim pentru zilele (de vara si nu numai) care incep cu o cafea si o poza precum:

To be or not to be...happy?

Cand suntem fericiti 

incepem sa nu mai vedem lucrurile clar? 

Sau cand nu mai vedem lucrurile clar 

incepem sa fim fericiti?

You.Rock.

"Nimic nu se construieste pe piatra, totul se construieste pe nisip, dar trebuie sa construim ca si cand nisipul ar fi piatra."  (Jorge Luis Borges)


Aparent off-topic,
in realitate nimic nu putea sa fie mai potrivit acum decat:




Alte clipe (ne)traite, acelasi epilog...
pentru tine nisipul a devenit prea devreme piatra.

Intr-o nu stiu care vara, intr-o nu stiu care vama, intr-o nu stiu care dimineata...

Toamna totul incepe...

...sa cada. Gutuile, frunzele, ploaia,... amintirile.

Cam atat am avut de spus. Imi pare rau sa ii dezamagesc pe cei care se asteptau la formule si demonstratii ale teoriei relativitatii autumnale.
I am no Einstein after all.

Autumn makes me remember...

the words that were never spoken
the dreams that were never broken
the needs that were never met
the plans that were never set
the fire that was never lit
the pieces that were never fit
the things that were never done
the battles that were never won
the hopes that were never lost
the paths that were never crossed
the lessons that were never learned
the feelings that were never earned
the gifts that were never received
the expectations that were never deceived
the apologies that were never rendered
the doors that were never opened
the secrets that were never revealed
the memories that were never conceived
the hurts that were never intended
the beginnings and endings that were never prevented

Darurile Toamnei (I & II)

... care au ajuns unele mai devreme, altele mai tarziu sau, cine stie, poate chiar la timp :)

Nota:

Toate acum imi apartin, mai putin versurile de pe tricou,
care raman pe veci ale poetului.

(In)trecerea timpului si a tacerii

Toate trec
(...in tacere)
Toate ne trec
(...prin tacere)
Si toate le trecem
(...sub tacere)

(Pe)trecere frumoasa!

Sometimes less is more...to come.

Happiness is in the eye of the beholder.

Nu conteaza de fapt cat de plin sau cat de gol este paharul.

Pana la urma "prea plin" inseamna si "prea usor de varsat".

Asa ca intotdeauna e bine sa ramana loc pentru inca o picatura...