(Home) alone

(Dokken - Alone again)

"Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur."
(Osho - Viaţa este acum şi aici)

Give me five!

Dave Brubeck - Take Five

What you take won't kill you
But careful what you're giving...

To hi(gh) five and...low cholesterol! I'll drink to that! :)

Cuvinte pline de (ne)inteles...

"All we are is dust in the wind".

Pentru ca la inceput a fost (cu)vantul. Sau cel putin asa ni se spune. Si noi, oamenii, am fost invatati sa credem tot ce ni se spune.

Credem in magie. Credem in superstitii. Credem in astrologie. Credem in promisiuni. Credem in vise. Credem in Dumnezeu. Credem in bine. Credem in schimbare. Credem in cuvant. Credem in sansele Romaniei la Euro 2008. Credem in abonamentele cu minute incluse pe viata. Credem in minuni. Credem in noroc. Credem in povesti. Credem in dragoste la prima vedere. Credem in egalitatea sanselor. Credem in oameni. Credem in minciuni.

Le punem frumos pe toate in cosul nostru de cumparaturi. Pentru ca si viata este un supermarket. Si aici economia de piata functioneaza dupa aceesi regula de aur. Ambalajul vinde continutul. Daca vanzatorii de iluzii pot fi acuzati de mercantilism, nici noi, cumparatorii, nu putem fi absolviti de orice culpa. Pentru ca avem dreptul de a alege. Dreptul de a alege sa credem in ce vrem noi.

Nu stiu in ce cred cangurii. Astept insa cu nerabdare ziua cand cercetatorii americani vor descoperi ce anume ii face sa topaie tot timpul de fericire... :)



Later edit: A deal is a deal ! So there, I've done my part!

And she pours herself another cup of coffee...

Mi-am adus aminte de ceva ce mi s-a intamplat in urma cu ceva zile:

M-am dat jos din pat tarziu. In ciuda faptului ca am dormit mult sau tocmai datorita acestui fapt, am simtit nevoia de putina cofeina. Am pus apa la fiert si, nefiind o bautoare de cafea cu acte in regula, am deschis dulapul nu in cautarea cutiei de cafea, ci a unui pliculet de cafea instant, cappuccino, ceva, nu conta ce. Stiam sigur ca pastrez mereu cate ceva pentru zile negre dupa nopti albe sau pentru zile albe dupa nopti negre. Nu imi venea sa cred ce noroc am avut cand am dat peste un pliculet de cafea 3 in 1. Si nu orice 3 in 1, ci my first choice in materie. Si cand te gandesti ca eram gata sa ma multumesc cu orice gaseam.

Semn ca poti sa ai parte de surprize placute tocmai atunci cand te astepti mai putin sau chiar deloc.
„Life has a funny way of helping you out when you think everything's going wrong and everything blows up in your face”.

Bucuroasa, am pus apa la fiert, am turnat-o apoi peste « praful magic » si, fara ca macar sa gust, am considerat ca amestecului ii mai trebuia putin zahar. Am deschis din nou dulapul si am intins mana dupa borcanul de zahar. Nu m-am mai obosit sa iau o lingurita si am inceput sa pun zahar direct din borcan, cu atentie, nu care cumva sa dau pe alaturi sau sa scap in ceasca mai mult decat gandeam eu ca era necesar. « Ce fin este zaharul asta ! » Nici nu am apucat sa termin gandul, cand mi-am dat seama brusc ca tineam in mana borcanul cu sare. Dar era prea tarziu. Nu mi-a ramas decat sa imi vars amarul (sau mai bine zis saratura) cestii in chiuveta si sa ma multumesc cu ce mi-a ramas, respectiv cu un cappuccino cu aroma de vanilie si...dulci regrete.

Semn ca poti sa ai parte si de surprize neplacute tot atunci cand te astepti mai putin sau chiar deloc.
„Life has a funny way of sneaking up on you when you think everything's okay and everything's going right.”

And isn't it ironic, don't you think?

Morala 1 : Ceea ce pare prea fin ca sa fie zahar, probabil ca nici nu este !
Morala 2 : Zaharul si sarea se afla de cele mai multe ori pe acelasi raft la doar cativa cm distanta !
Morala 3 : Binele si raul arata deseori la fel, iar uneori raul arata chiar un pic mai bine si iti sare in ochi !
Morala 4 : Daca nu ne multumim cu ce avem si vrem intotdeauna mai mult, mai bun, mai repede, mai dulce, ajungem sa ne stricam cu mana noastra fericirea...unei cesti de cafea !
Morala 5 : De ce avem mereu impresia ca se poate si mai bine de atat, ca lucrurile nu pot sa evolueze decat in mai bine ? Pentru a spulbera speranta in mai bine nu este nevoie decat de putina sare. Nu neaparat pe rana. Ci doar in cafea.
Morala 6 : Gusturile nu se discuta ! Dar, ca sa stii daca iti place sau nu, trebuie mai intai sa gusti !

I feel loved (prietenii stiu de ce)

Ai avut vreodata impresia ca intregul univers comploteaza la fericirea ta, ca ai avut o zi nemaipomenita din toate punctele de vedere? Ca cerul a fost mai albastru si soarele a stralucit mai puternic, ca ceasul nu a sunat la fel de enervant ca in fiecare dimineata, ca apa calda a venit mai repede, ca ai prins toate semafoarele pe verde, ca in autobuz toti calatorii ti-au zambit si au fost politicosi, ca nu ai intarziat la munca, ca nu ai primit niciun spam toata ziua, ca seful ti-a spus ca poti sa pleci cu o ora mai devreme, ca vanzatoarea ti-a dat rest 30 bani in locul lamei de Orb*t obisnuite, ca pantofii pe care i-ai probat aveau culoarea si marimea pe care le vroiai, ca ai gasit cadoul perfect pentru ziua prietenului tau, ca o persoana de care nu ai mai auzit nimic de la terminarea liceului te-a sunat din senin doar pentru a vedea ce mai faci?
Nu?!? Niciodata? Nici eu!!!

< Faptul ca am postat randurile de mai sus intr-o zi de 13 este pura coincidenta (?) >

Moon River - Andy Williams

Corny? Nope, classic!...

Am inchis marea in ochi...

Si barbatii mimeaza uneori...

Unii mai bine, altii mai putin bine, fiecare dupa posibilitati. Un fir de trandafir sau un buchet mare de crini (cum altfel decat) imperiali. Fericiti cei care scapa atat de ieftin. Fara o plimbare "romantica" prin mall :)

Cine spune ca femeilor nu le place minciuna, are dreptate. Femeilor nu le place minciuna. Le place minciuna ambalata frumos. Le place sa fie mintite, dar numai atunci cand vor ele.

Nu tin nici cu Ei, nici cu Ele. Sunt sigura ca exista si exceptii, de ambele parti. Nu am nimic nici impotriva acestei zile. Cu riscul de a parea feminista, cred ca Femeia merita sa fie celebrata. Nu voi insista asupra motivelor. Ci asupra faptului ca, in ciuda acestor motive, nu sunt apreciate la adevarata lor valoare. Nici chiar de catre ele insele.


In loc de concluzie: De ce NU iubim femeile de 8 martie? Pentru ca se vand prea cheap(endales)!

Fara Subiect si Predicat…

Unde?
Acolo unde pasii nu mai lasa urme.
Acolo unde se aude numai tacerea…si marea.
Acolo unde totul se destrama inainte de a incepe, la prima adiere de vant, la trecerea primului val, la ivirea zorilor…

Cand?
Cand tot ce nu a inceput este pe cale sa se sfarseasca.
Cand se comunica prin taceri mai mult decat prin vorbe.
Cand paleste si ultima raza de soare.
Cand cuvintele capata mai multe intelesuri.
Cand lucrurile simple devin greu de facut…

Cat?
Pana cand viata ne va desparti.
Pana cand ferestrele sufletului se vor inchide din nou.
Pana cand luna va tine de sase.
Pana cand tacerea va fi rupta de primul tipat de pescarus.
Pana cand castelul de nisip va fi luat de apa.
Pana cand timpul si valurile vor sterge si ceea ce nu vrem sa fie sters.
Pana cand vom inchide paranteza.
Pana cand acel „je ne se quoi” se va transforma in „je ne sais pas ”.
Pana cand cuvintele vor incepe sa minta.
Pana cand voi putea tine ochii inchisi…

Cum?
Real ca un vis.
Dureros de lucid.
Placut de confuz.
Un pic sarat.
Ca o ploaie calda, vijelioasa si scurta de vara, care te ia mereu prin surprindere, pentru ca incepe si se opreste cand nici nu te astepti…




Si mai ales De ce?
Pentru ca fiecare vede lumea altfel.
Pentru ca mai am lacrimi de varsat.
Pentru ca e mare lucru sa ai pe cine trada.
Pentru ca ar fi regretabil sa avem regrete.
Pentru ca viata se conjuga la prezent.
Pentru ca m-am saturat de atat amar de dulce.
Pentru ca este atat de usor sa cazi in capcana.
Pentru ca uneori totul e bine cand incepe cu bine.
Pentru ca se poate si mai rau decat atat.
Pentru ca uneori trebuie sa pui degetul ca sa simti ca te arde.
Pentru ca unele lucruri se iarta, dar nu se uita.
Pentru ca este prea tarziu ca sa fie prea devreme.
Pentru ca noaptea nu te ard razele soarelui.
Pentru ca lucrurile inseamna ceea ce vrem noi sa insemne.
Pentru ca nu totul este numai alb sau numai negru.
Pentru ca e greu sa suspectezi totul.
Pentru ca nu va fi nimeni sa scrie povestea despre cum ar fi putut sa fie.
Pentru ca fericirea nu are grade de comparatie.
Pentru ca ce frumoase sunt lucrurile la inceput!
Pentru ca nu e bine, dar nici rau.
Pentru ca nu e simplu, dar nici complicat.
Pentru ca orice flux are un reflux.
Pentru ca perfectiunea e subiectiva.
Pentru ca fluturele traieste o singura zi.
Pentru ca unele lucruri sunt adevarate chiar daca crezi in ele sau nu.
Pentru ca nimeni nu imi poate lua amintirile frumoase.
Pentru ca altfel puzzle-ul nu ar fi intreg niciodata.
Pentru ca cea mai simpla minciuna e adevarul insusi.
Pentru ca azi e mai bine decat maine.
Pentru ca azi nu e mai rau decat ieri.
Pentru ca lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi.
Pentru ca exista un strop de fericire in orice nefericire.
Pentru ca este prea devreme pentru pareri de rau tarzii.
Pentru ca un ochi rade si celalalt zambeste.
Pentru ca nu mai e nimic de spus.
Pentru ca nu mai e nimic nespus…


Poate doar ca sunt in stare...de ebrietate...sentimentala!

Intre patru ochi...

A coborat grabita scarile si a iesit in strada. O multime de zgomote veneau de pretutindeni. A ramas pentru o clipa nemiscata si s-a uitat in jur, dar…totul era confuz. Nimic nu era clar. Toate ii pareau altfel decat de obicei: strada, masinile, oamenii, chiar si copacul din fata blocului pe langa care a trecut de atatea ori, zi de zi, atatia ani. De ce nimic nu mai arata la fel ca ieri? Culorile parca se amestecasera intre ele si formau acum o ceata colorata. Obiectele parca isi pierdusera conturul. Nu se putea orienta. Toate ii erau straine. Parca se afla acolo pentru prima data. Nu stia incotro s-o apuce. A facut un pas. A inceput sa inainteze timid si stangaci, avand impresia stranie ca se loveste de toti oamenii si de toate lucrurile care ii ieseau in cale. Nu intelegea ce se intampla. S-a impiedicat si era gata sa cada, cand din spatele ei a auzit o voce cunoscuta: « Ti-ai uitat ochelarii! »

"Ochii care privesc sunt un lucru obisnuit. Ochii care vad sunt rari." (Oswald Sanders)