Sa invatam de la melc ca important nu e
sa nu ramanem in urma,
ci sa lasam o urma a trecerii noastre prin viata.
A noastra si a celorlalti.
O urma de speranta, o urma de indoiala,
o urma de mister sau, daca altceva nu se poate,
macar o urma de urma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu