I feel loved (prietenii stiu de ce)

Ai avut vreodata impresia ca intregul univers comploteaza la fericirea ta, ca ai avut o zi nemaipomenita din toate punctele de vedere? Ca cerul a fost mai albastru si soarele a stralucit mai puternic, ca ceasul nu a sunat la fel de enervant ca in fiecare dimineata, ca apa calda a venit mai repede, ca ai prins toate semafoarele pe verde, ca in autobuz toti calatorii ti-au zambit si au fost politicosi, ca nu ai intarziat la munca, ca nu ai primit niciun spam toata ziua, ca seful ti-a spus ca poti sa pleci cu o ora mai devreme, ca vanzatoarea ti-a dat rest 30 bani in locul lamei de Orb*t obisnuite, ca pantofii pe care i-ai probat aveau culoarea si marimea pe care le vroiai, ca ai gasit cadoul perfect pentru ziua prietenului tau, ca o persoana de care nu ai mai auzit nimic de la terminarea liceului te-a sunat din senin doar pentru a vedea ce mai faci?
Nu?!? Niciodata? Nici eu!!!

< Faptul ca am postat randurile de mai sus intr-o zi de 13 este pura coincidenta (?) >

Moon River - Andy Williams

Corny? Nope, classic!...

Am inchis marea in ochi...

Si barbatii mimeaza uneori...

Unii mai bine, altii mai putin bine, fiecare dupa posibilitati. Un fir de trandafir sau un buchet mare de crini (cum altfel decat) imperiali. Fericiti cei care scapa atat de ieftin. Fara o plimbare "romantica" prin mall :)

Cine spune ca femeilor nu le place minciuna, are dreptate. Femeilor nu le place minciuna. Le place minciuna ambalata frumos. Le place sa fie mintite, dar numai atunci cand vor ele.

Nu tin nici cu Ei, nici cu Ele. Sunt sigura ca exista si exceptii, de ambele parti. Nu am nimic nici impotriva acestei zile. Cu riscul de a parea feminista, cred ca Femeia merita sa fie celebrata. Nu voi insista asupra motivelor. Ci asupra faptului ca, in ciuda acestor motive, nu sunt apreciate la adevarata lor valoare. Nici chiar de catre ele insele.


In loc de concluzie: De ce NU iubim femeile de 8 martie? Pentru ca se vand prea cheap(endales)!

Fara Subiect si Predicat…

Unde?
Acolo unde pasii nu mai lasa urme.
Acolo unde se aude numai tacerea…si marea.
Acolo unde totul se destrama inainte de a incepe, la prima adiere de vant, la trecerea primului val, la ivirea zorilor…

Cand?
Cand tot ce nu a inceput este pe cale sa se sfarseasca.
Cand se comunica prin taceri mai mult decat prin vorbe.
Cand paleste si ultima raza de soare.
Cand cuvintele capata mai multe intelesuri.
Cand lucrurile simple devin greu de facut…

Cat?
Pana cand viata ne va desparti.
Pana cand ferestrele sufletului se vor inchide din nou.
Pana cand luna va tine de sase.
Pana cand tacerea va fi rupta de primul tipat de pescarus.
Pana cand castelul de nisip va fi luat de apa.
Pana cand timpul si valurile vor sterge si ceea ce nu vrem sa fie sters.
Pana cand vom inchide paranteza.
Pana cand acel „je ne se quoi” se va transforma in „je ne sais pas ”.
Pana cand cuvintele vor incepe sa minta.
Pana cand voi putea tine ochii inchisi…

Cum?
Real ca un vis.
Dureros de lucid.
Placut de confuz.
Un pic sarat.
Ca o ploaie calda, vijelioasa si scurta de vara, care te ia mereu prin surprindere, pentru ca incepe si se opreste cand nici nu te astepti…




Si mai ales De ce?
Pentru ca fiecare vede lumea altfel.
Pentru ca mai am lacrimi de varsat.
Pentru ca e mare lucru sa ai pe cine trada.
Pentru ca ar fi regretabil sa avem regrete.
Pentru ca viata se conjuga la prezent.
Pentru ca m-am saturat de atat amar de dulce.
Pentru ca este atat de usor sa cazi in capcana.
Pentru ca uneori totul e bine cand incepe cu bine.
Pentru ca se poate si mai rau decat atat.
Pentru ca uneori trebuie sa pui degetul ca sa simti ca te arde.
Pentru ca unele lucruri se iarta, dar nu se uita.
Pentru ca este prea tarziu ca sa fie prea devreme.
Pentru ca noaptea nu te ard razele soarelui.
Pentru ca lucrurile inseamna ceea ce vrem noi sa insemne.
Pentru ca nu totul este numai alb sau numai negru.
Pentru ca e greu sa suspectezi totul.
Pentru ca nu va fi nimeni sa scrie povestea despre cum ar fi putut sa fie.
Pentru ca fericirea nu are grade de comparatie.
Pentru ca ce frumoase sunt lucrurile la inceput!
Pentru ca nu e bine, dar nici rau.
Pentru ca nu e simplu, dar nici complicat.
Pentru ca orice flux are un reflux.
Pentru ca perfectiunea e subiectiva.
Pentru ca fluturele traieste o singura zi.
Pentru ca unele lucruri sunt adevarate chiar daca crezi in ele sau nu.
Pentru ca nimeni nu imi poate lua amintirile frumoase.
Pentru ca altfel puzzle-ul nu ar fi intreg niciodata.
Pentru ca cea mai simpla minciuna e adevarul insusi.
Pentru ca azi e mai bine decat maine.
Pentru ca azi nu e mai rau decat ieri.
Pentru ca lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi.
Pentru ca exista un strop de fericire in orice nefericire.
Pentru ca este prea devreme pentru pareri de rau tarzii.
Pentru ca un ochi rade si celalalt zambeste.
Pentru ca nu mai e nimic de spus.
Pentru ca nu mai e nimic nespus…


Poate doar ca sunt in stare...de ebrietate...sentimentala!

Intre patru ochi...

A coborat grabita scarile si a iesit in strada. O multime de zgomote veneau de pretutindeni. A ramas pentru o clipa nemiscata si s-a uitat in jur, dar…totul era confuz. Nimic nu era clar. Toate ii pareau altfel decat de obicei: strada, masinile, oamenii, chiar si copacul din fata blocului pe langa care a trecut de atatea ori, zi de zi, atatia ani. De ce nimic nu mai arata la fel ca ieri? Culorile parca se amestecasera intre ele si formau acum o ceata colorata. Obiectele parca isi pierdusera conturul. Nu se putea orienta. Toate ii erau straine. Parca se afla acolo pentru prima data. Nu stia incotro s-o apuce. A facut un pas. A inceput sa inainteze timid si stangaci, avand impresia stranie ca se loveste de toti oamenii si de toate lucrurile care ii ieseau in cale. Nu intelegea ce se intampla. S-a impiedicat si era gata sa cada, cand din spatele ei a auzit o voce cunoscuta: « Ti-ai uitat ochelarii! »

"Ochii care privesc sunt un lucru obisnuit. Ochii care vad sunt rari." (Oswald Sanders)

Agonie de primavara

In topul anotimpurilor mele primavara se afla pe locul 3, inaintea iernii, dar nu cu foarte mult, de multe ori riscand sa ii ia locul. Nu imi place mai deloc inceputul de primavara. Nu stiu daca e de vina invazia de martisoare cu ocazia zilelor de 1 si 8 martie sau astenia de primavara despre care incepe sa vorbeasca toata lumea la tv, in reviste, in autobuz...
Mi se pare ca primavara este cel mai inselator anotimp. Nu stii niciodata la ce sa te astepti intr-o zi de primavara. Fie esti imbracat prea subtire, fie prea gros. Fie ai uitat umbrela acasa, fie ai carat-o dupa tine degeaba. Vesnic nehotarata...

Cel mai mult imi place luna mai. Poate pentru ca "privighetoarea canta si liliacul e-nflorit". Poate pentru ca "de erai acolo, pierdut si tu erai/Uitai de tot si toate in acea zi de mai". Poate pentru ca natura este in toata splendoarea ei. Poate pentru ca imi place sa ma plimb pe nisipul neatins de picior de om. Poate pentru ca apa marii este inca limpede si curata. Poate pentru ca este luna cea mai aproape de vara, care... mai e oare nevoie sa spun ce loc ocupa in top?