Sa nu ceri niciodata nimic!

Altfel nu vei primi niciodata nimic... cu adevarat. Si nici nu vei putea sa o faci cu bucuria cuvenita. Si putine lucruri intrec sau macar se apropie de acea bucurie de a primi.
De a primi un email cu o poza cu rasaritul de soare surprins intr-o dimineata de toamna de la etajul 8 al ferestrei unui apartament. Sau un telefon care te intreaba tu ce ai alege, Gluma sau Razboi? (a se citi Kundera sau Katzenbach). Sau un telefon de la un concert Pasarea Colibri, doar sa poti asculta si tu "Tristeti provinciale" sau "Miruna" in direct. Sau o invitatie la o cafea. Sau o propunere de a pleca la munte cateva zile. Sau un zambet.
Sau orice altceva. Mai mic sau mai mare. Dar asa, pur si simplu, neconditionat. Fara motiv, fara scop. Necerut, chiar neasteptat sau nesperat. Nu poate fi decat nemaipomenit, chiar daca uneori (in aparenta) neinsemnat!
Asadar, nu cere si ti se va da!... daca stii sa astepti. Altfel decat batand din picior si stand cu mainile in san si ochii pe ceas.

Daca Timpul ar avea frunze, ce Toamna!...

(un mic dar pentru A. si pentru I. , care mi-au inspirat gandurile si randurile de mai sus)