Timisoara (fara cuvinte)

:)

Pentru aceia care nu stiu ca in orice se poate ghici (un zambet),
chiar si in ceai!

Exista oameni... si Oameni.

Exista oameni care se multumesc cu foarte putin, pentru care orice firmitura este un adevarat festin. Si exista oameni care vor fi vesnic nemultumiti, oricat de multe ar avea.

IARna...

L: "Miroase a iarna... a iarna la Constanta, la Bucuresti nu miroase asa!"

Fiecare cu semnele lui...
Iarna mea e prevestita de o cana cu vin fiert si de Cantece de semineu. Sper totusi sa nu vina, cu tot alaiul, pana luni, cand imi iau cizmele de la modificat! :) Alta iarna, alta moda, alt mod, alt mood...

Afara nu e nici un anotimp...

Inauntru e din fiecare cate putin...

Iar in cuptor, niste gutui...

Sa nu ceri niciodata nimic!

Altfel nu vei primi niciodata nimic... cu adevarat. Si nici nu vei putea sa o faci cu bucuria cuvenita. Si putine lucruri intrec sau macar se apropie de acea bucurie de a primi.
De a primi un email cu o poza cu rasaritul de soare surprins intr-o dimineata de toamna de la etajul 8 al ferestrei unui apartament. Sau un telefon care te intreaba tu ce ai alege, Gluma sau Razboi? (a se citi Kundera sau Katzenbach). Sau un telefon de la un concert Pasarea Colibri, doar sa poti asculta si tu "Tristeti provinciale" sau "Miruna" in direct. Sau o invitatie la o cafea. Sau o propunere de a pleca la munte cateva zile. Sau un zambet.
Sau orice altceva. Mai mic sau mai mare. Dar asa, pur si simplu, neconditionat. Fara motiv, fara scop. Necerut, chiar neasteptat sau nesperat. Nu poate fi decat nemaipomenit, chiar daca uneori (in aparenta) neinsemnat!
Asadar, nu cere si ti se va da!... daca stii sa astepti. Altfel decat batand din picior si stand cu mainile in san si ochii pe ceas.

Daca Timpul ar avea frunze, ce Toamna!...

(un mic dar pentru A. si pentru I. , care mi-au inspirat gandurile si randurile de mai sus)

Imprumuturi fara dobanda!

Facand azi putina curatenie (nu neaparat de toamna), am dat peste o serie de lucruri care nu imi apartin, lucruri pe care le-am imprumutat in diverse ocazii de la prieteni... un rucsac, un aparat foto digital, un tricou, un vas de bucatarie, o carte... Ar cam fi cazul sa le inapoiez proprietarilor de drept. Norocul meu ca sunt imprumuturi nepurtatoare de dobanda! :) Sa fi fost cumva si nerambursabile si sa nu stiu eu? Nu de alta, dar nu m-a sunat nimeni sa ma anunte ca am vreo restanta neachitata! :)

Darurile Toamnei (reloaded) :)

Desigur, acea fata a lor care poate fi observata cu ochiul liber si care poate incapea intr-o fotografie. Partea nevazuta, stati fara grija, a incaput cum nu se poate mai bine si mai frumos la mine in suflet! :)

Obisnuiesc sa primesc cu mare bucurie toate darurile (vietii), chiar daca acest lucru nu reusesc sa il exprim intotdeauna prin cuvintele, gesturile sau reactiile potrivite la momentele potrivite.

Unele daruri sunt stiute, dar asteptate cu mult drag... Altele sunt surprize dintre cele mai nebanuite si mai placute... Cateva, trebuie sa recunosc, mi le fac cu mana mea... Si ar mai fi acele daruri care nici macar nu stiu ca au fost astfel privite si primite! :)

Ca o adevarata balanta, desigur ca alternez placerea de a primi cu aceea de a oferi la randul meu daruri... care nu e totuna cu a cumpara cadouri la niste date calendaristice fixe si festive! ;)

Dar ajunge atata introducere :)

Later edit: