Ale cui?... Nu știu. Mi-au bătut la ușă și eu le-am deschis. Le ofer bucuroasă găzduire până în ziua în care posesorul lor de drept le va (putea) revendica. Le (re)cunoaște cineva?
>>1. Care este conceptul tău de fericire absolută?
Nu știu. Sincer.
Știu însă că există fericiri mici, flash-uri, (chiar dacă) nu lumini continue, și că nu există așa ceva ca o ... "fericire relativă". Mă păcălesc zilnic cu remedii locale și anemice de genul: "procesul de autocunoaștere este încă în desfășurare ... ". Știu însă că până și (sau, mai ales) prostia poate fi nemărginită, la randu-I. Și că, deși (mă) trec cu fiecare zi, "această putrezire mă-mbată ca un vin". Nu? :)
Cele mai fericite momente sunt când te îngrași în așa măsură încât nu te mai încapi în tine.
>>2. Care este cea mai mare temere?
Că e posibil ca Totul chiar să nu aibă nici un sens și, mai mult, că nimeni să nu poată fi tras la răspundere pentru asta. Din principiu, nu mi-am pus niciodată problema că cineva, oricine, ar putea scăpa doar amendat la judecata "de dincolo/Apoi".
>>3. Ce figură istorică te-ar identifica?
Cu nici una, pe bune.
Întrebarea sugerează adevărul doar pe jumătate: dacă sunt, sunt o "figură". Și asta doar când sunt într-o zi bună :)
>>4. Ce personalitate contemporană admiri cel mai mult?
Actualul Papă. A revitalizat biserica din temelii și este o personalitate apropiată ca impact de cea a lui Ioan Paul II. Iar de când am aflat și că a avut o motocicletă (pe care a donat-o de curând), l-am plăcut și mai mult :)
>>5. Care este defectul tău cel mai mare?
Iată una grea. Probabil că defectul meu cel mai mare este conștiința că, oricât de mult m-aș trata, voi găsi mereu pe "mine" excrescențe de vanitate.
>>6. Care este defectul pe care nu îl suporţi la altă persoană?
Să ridici tonul când vrei să mă convingi de adevărul tău și să te simt că îți place mai mult să dai replica imediat în loc să asculți și să încerci să (mă) înțelegi.
>>7. Care este extravaganţa ta principală?
Să "pozez" într-un "om obișnuit" (see? ... Vanity :))
>>8. În ce situaţii minţi?
Când gândesc că adevărul e încă prea crud și (se) va răci (diform) dacă îl scot la aer.
Am de asemenea o afecțiune ciudată față de minciunile prin omisiune. Mi se par circumstanțele atenuante perfecte.
>>9. Ce te deranjează cel mai tare la înfăţişarea ta?
Că par un încrezut. Și (cred că) nu sunt. Atât de ... :)
>>10. Când şi unde ai fost cel mai fericit?
Cu siguranță înainte să adorm lângă cineva. Pentru că dacă ajungi să te simți fericit(ă), trebuie imediat să "mori" puțin, ca să menții gustul mai mult pe buze. Căci dacă rămâi treaz, orice (in)actiune ar urma va acționa, invariabil și mental, ca un geam spart.
>>11. Dacă ar fi să schimbi un lucru la tine, care ar fi acela?
Cu subiect și predicat nu sunt în stare să spun. Dar știu că mi-ar plăcea să știu să mă accept tot timpul așa cum sunt. Pentru că nici măcar judecătorul crud și omniprezent (d)in mine nu este perfect, ci plin de păcate la rându-i. Tot un om, deci. Pe de altă parte, dualitatea, războiul ăsta rece cu câte o rafală brutală, intempestivă îmi dă senzația că (îmi) păstrează sufletul viu; că până și îndoiala care apare uneori e benefică. Că uneori "nu știu" nu este altceva decât umilința în fața Tainei care trebuie să plutească continuu, nu să se așeze.
>>12. Dacă ar fi să schimbi un lucru la familia ta care ar fi acela?
Aș schimba fatalitatea senină din ochii bunicilor. Care este prezentă de zeci de ani în ochii lor. Nu pentru că ar fi înfruntat drame înlanțuite, că ar suferi de boli incurabile (Doamne-ferește!), că le-ar fi întors spatele copiii, nepotii, că ar fi acum îngropați în uitare. Nu. Ci pentru că nu ințeleg de ce, la urma urmei, mâna crăpată de muncă și vocea dogită trebuie să aibă o conștiință atât de liniștită a sfârșitului. Încă de când începutul nu a luat sfârșit. Poate că în mine, la această întrebare, nu vorbește decât vigoarea. Care va dispărea, știu bine. Mă uit în Sus, dar nu mă uit la Cineva; asta nu înseamnă că niște ochi nu mă privesc încă de la-nceput(uri), înțelegători.
>>13. Care consideri că este cea mai mare realizare personală?
Copilul meu? ar fi fost prea simplu de spus. Cea mai mare realizare este prietenia pe care sper să o am cu el. Prietenul din mine, pentru el, este mai important și mai puternic decat tatăl - copil la rându-i.
>>14. Dacă ai muri şi ai ştii că te-ai reîncarna ca alt om sau lucru, ce crezi că ai fi?
O cioară. Un renegat fără scrupule care trăiește 200 de ani :)
>>15. Care este bunul tău cel mai de preţ?
Conștiința propriilor mele gânduri și capacitatea de a ști să văd unii Oameni. În egală măsură.
Fără ele, probabil că aș numi un apartament drept cel mai de preț bun al meu. Și ce trist ar fi ...
>>16. Care consideri că este cea mai mare nefericire în viaţă?
Că mi-a luat foarte mult până să realizez că nu există o mare nefericire în viața mea. Și că nefericirea nu trebuie să fie o condiție pentru aprecierea și descoperirea adevăratei fericiri. E doar calea cea mai lungă și mai grea, Golgota, până la fericirea unora.
>>17. Cine sunt idolii tăi din viaţa reală?
Din diverse motive fiecare: Florian Pittiș, Leonard Cohen, Henry Miller. Toți sunt, firește, anti-idoli.
>>18. Ce dispreţuieşti cu adevărat cel mai profund?
Să țipe cineva la mine, să fiu batjocorit. Să țipi la mine în timp ce mă batjocorești. Sau invers.
>>19. Cum ţi-ai dori să fie moartea ta?
Fără suferință. Nu cred în puritatea celui care moare martir, înscriindu-se din oficiu la tribuna VIP a raiului.
>>20. Care este "motto"-ul tău?
"A dream you dream alone is just a dream. A dream you dream together, is reality."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu